Părinte Bun şi plin de milă, Te rog să-mi dai înţelepciune
Ca să fiu demn de închinare, în ceasul sfânt de rugăciune.
Să pot pricepe că prezenţa Puterilor Tale divine
Este acolo, şi Tu Doamne, ai Ochii ațintiţi spre mine.

Cuvintele încet rostite din taina inimii în şoapte,
Urechea Ta din Cer le-aude, în zori de zi sau miez de noapte.
Tu nu laşi nici o picătură a lacrimilor să se piardă
Când cineva în rugăciune, pe-Altar e gata ca să ardă.

Când stau cu Tine-n părtăşie, dă-mi Tu o inimă deschisă
Ştiind că orice vorbă spusă de Tine Doamne este scrisă.
Căci şi în ceasul rugăciunii vrăjmaşul vine să mă-nşele
Şi-ncet strecoară viclenie în taina gândurilor mele...

De-aceea Doamne, pune-n mine înţelepciunea Ta divină
Şi-n tainele nepricepute revarsă Tu, Te rog, lumină!
Să nu-mi zidesc altar cu pietre de mâna mea frumos cioplite,
Căci Tu urăşti o rugăciune cu vorbe bine ticluite.

Nu vreau Isuse niciodată să-Ţi întristez prin vorbe Faţa,
De-aceea Voia Ta cea sfântă să-mi fie-n rugăciuni povaţa...
Plin de încredere în Tine, cu pacea Ta şi bucurie,
Cu inima neprefăcută, vreau să-Ţi slujesc de-acum doar Ție!

Alungă orice duh al lumii, de înălţare şi mândrie,
Ca să Te pot sluji pe Tine toată viaţa-n curăţie:
Cu dragoste, pace, blândeţe, în umilinţă şi răbdare,
Şi gândul meu să-Ţi fie Doamne, Ţie supus în ascultare.